Histoire et amour

E noapte.

Cad stele în somn.

Pe lac suspină nuferi.

În depărtări cețoase

Se nasc tăceri neroditoare.

Crini înlăcrimați

Își eliberează de sub

Aspra sclavie, mirosul.

Cu umblet dulce

Cu plete pubescente,

Pășește copila cu pași

Mai virginali decât Madonele.

O salcie se despletește-n cale

La lumina razei de sodiu.

Copila poartă-n lacrimă

Tăciunea tăcutelor regrete,

În râs poartă gust

Profund de hidromel.

Zori de ziuă

Suferă-n solară agonie.

Copila se-neacă în lumină

Iar în privirea-i umedă

Se zăresc ploi feciorelnice

Iar pe buze-i se gustă

Dulceața înflorită-a stelelor.

Sub cortul brazilor

Vezi farandola crinului dulceag.

El e atrofiat pe vecie

De cancerul timpului.

Soarbe cu buzele-i apostate

Otravă binecuvântată

A copilei iubită

Până la paroxism.

Așteptare...

În lunga depărtare,

În abis de desfătare

Zărești în adieri matinale

Delirul greoi al puilor

De floare arogantă.

Un liliac imund și ftizic

Tușește mireasmă.

La orizont se-arată-un

Azur negru ca noaptea.

Marea de topaz îți scutură

Scoicile adormite pe

Brațe de valuri agitate.

Un manglier la țărm

Adie evlavios

Spre ciulinii bumbacari

Populat de grăsuni vegetali.

Boarea serii suflă

Printre nalte valuri.

Iar el, ca un nomad,

Încă o așteaptă

Din lumea selenară.

Souhait

Laissez votre chanson à chuchoter
Ce qu'il veut entendre
Le désir profane, paraît naturel
Il veut apprendre à descendre ...
La douleur douce dans les yeux

Il vous  regardera à l'aide
Du l'oeil du Homère.

La demande vous paraîtra naturelle.

Danser

La pourpre embrassant ton corps,
L'accélération du rythme cardiaque,
Les mouvements habilement t'ondulent
Les sentiments sacrés toujours étonnent.

La nuit embaumée
La lune est la reine
Sous l'encensoir des étoiles
Tu es unique entre eux.

Avec tes petits et nus pieds,
À la lumière de ton regard
Tu enivres toute pensée
Et offres tout ton pouvoir ...

Depărtări

Freamăt de iubire

Răsună-n depărtări.

Departe-ntr-un castel,

O barză cu picioare

Lungi, subțiri și zvelte

Își pune jartiere la glezne.

Un sequoia ateist

Umbrește turnul de castel

Și-n întuneric îl trimite

Ferit de raza soarelui celest.

Depărtarea strănută

De praf de câmpie

Și ecou-i ajunge

În ceata de stele.

Pustiu

Stă umbra insipidă

În colț stângaci din casă,

În patul mic și gol

Pe care zace perna moale

Care pentru mereu

Păstrează urma

Chipului tău adormit

În răsărit de zori

Cu glas încet de cântec

Și note gama SOL.

Perdele de mătasă indiană

Zboară pe aripi de vânt

Intrat prin efracție pe

Fereastra la care veșnic meditezi.

Pe-un colț de masă veche

Pudrată cu praf de vreme

Stă ceasul care tot mai

Mișcă-alene acele

Pentru a ajunge din urmă timpul

Care fuge fără urme.

Tic-tac, răsună pustiul...

Ispită subordonatoare

Ecoul tău răsună

Adânc în depărtări.

Fiori de teamă-mi

Trec, reci, prin piept.

Și simt cum vocea

Ta-nnăsprită

Îmi cheamă gândul

În dulce ispită.

Simt brațele puternice

Care mă cuprind

Cu forță de-aluminiu.

Simt cum aerul tău

Insipid și-orgolios

Mă oprește să respir

Libertatea pe care

Am subordonat-o

Regulilor dinlăuntru

Afundat, nenăscute.

Și mă-nec în mlaștini

De gudron și smoală.

În peșteră de oase

Îmi aud claustrofobia

Și-ncerc s-o domolesc

Cu voce caldă,

Cu inimă bătândă.

Dar ea, cu tact,

Mă-ndreaptă spre

Stalactita pe care-o văd

Departe, în ambră și mosc.

Apropiere

Ești în preajma mea

Acum creionezi un nufăr.

Ești chiar aici,

Te privești printre rânduri.

Prezența ta mă poartă

În coma florilor de stea-albastră

Și glasul meu se-aude grav

În timpanele mute-ale tăcerii.

Și-apari în visul meu,

Plutești pe lac de nuferi galbeni,

Alteori te scalzi în mlaștini de gudron

Uneori, te pierzi în stratul de ozon.

Și iar apari în al meu vis

Îți aud șoaptele care cosesc în vânt

Apoi te-nalți ușor în ceruri embrionare

Și eu rămân aici, cu șoaptele proaspăt cosite.

Câteva hiperbole mucegăite

Își asezonează epidemia de tăcere

Cu niște fluturi vechi, născuți de-o zi

Și-și potolesc ardoarea cu suc de necuvinte.

Metaforele-și mai șterg

Praful din regiștrii stelari

Și epitete străjuiesc leneșe

Amurgul însetat de somn.

Inocența

Fruct rotund copt

În raze de soare,

Scăldat în ploaie de mătasă,

Înmiresmat în cupă de lalea,

Sărutat de asfințit de astru diurn,

Iubit de sufletul meu,

De sufletul tău

Și de sufletul altora.

Înveșmântat în rochie de nuferi albi

Și buchete de zăpadă

Gustat de gura mea,

De gura ta

Și de gura altora.

Oare?...

Oare ochii tăi nu au

Cumva un strop din

Lumina

Aceea adânc însetată de viață

Care șade-n cufăr încuiată?

Oare ochii tăi nu au

Primit binecuvântarea

Din surâsul izvoarelor

Care chicotesc la poale de munte?

Oare ochii tăi nu au

Văzut miracolul

Când zorii au sărutat

Buze de rouă pe trup de floare?

Oare ochii tăi oglindesc

Esența lumii dinaintea

Nașterii ei din haos?

Poveste cu cântec

Îți cânt la harpă

Și glas de deget se aude-n orizont

Când amurgul își culege razele

Și Regina Nopții își arată măreția

Farmecul și reveria

Într-un colț de cer ce se rotește

Zi și noapte tot mereu.

Și-ntr-un ritm de reverie

Totul doarme sub veșmântul-nnoptat.

Colo-n lacul dintre salcii

Pe-o barcă rătăcită-n cuib de lună

Îi șoptește cuvinte nerostite

Un copil unei copile.

El i-ntinde o cunună

Din fragi copți sub clar de lună

În al ei păr bălăior

Sub teiul ocrotitor

Care-și ciulește frunzele

Să-mi audă cântecul

De note plin

De suflare și suspin.

Cânt la harpă-n miez de noapte

Și ecoul mi-i departe.

Nu-l aud, nu mă aude

Vine frig și nu știu de-unde...

S.O.S. MI-E DOR!

Dorul mă îmbrățișează de câteva ore mari.

Vreau să-mi alinți părul bălai

Cu adierea blândă-a degetelor tale.

Vreau să-mi cânți Oda șoaptelor fără sfârșit

Cu vocea ta suavă, cu glasul tău domol.

Vreau să m-alinți cu nectar-sărut de început

Cu buzele-ți cărnoase și de miere pline.

Vreau să mă legeni în tăcerea nopții

Cu brațele-ți voinice.

Vreau să mă privești prin tine

Cu ochii tăi senini, sub clarul tău de lună.

Vreau să-mi împletești mărgele

Din boabe de mătasă și rana unei scoici.

Vreau să-mi dai să beau dulceață

Din clopotul de bob de rouă.

În cari s-adună apă când cerul tău iar plouă.

Vreau să mă-ngâni cu glas gingaș de vioară.

Să stăm îndrăgostiți, sub cer spuzat de stele

La fel ca prima oară...

Trecut, prezent, viitor

Demult, te jucai în părul meu auriu de toamnă...

Ieri, ne plimbam cu pași repezi...

Azi...ne gândim la ce vom fi mâine

Ce va fi, e timpul care ne-a rămas

Și pe care l-am pierdut doar

Gândindu-ne la ce ne-așteaptă...

Ce-a fost, este și va fi, înseamnă viață.

Triumful sensibilității

Azurul tremură de dogoare

Maci îmbujorați dansează

Și pe chip li se arată

Dulce-orgoliu aristocratic.

Viața se mlădie între roze.

O sciziune pe pământ

A îndemnat livada cu mere

Să poarte mască de eter.

Curentul eternității

Flutură eșarfa-fină

A albăstrelelor de câmp.

Muzică dodecafonică

Pulsiuni neclare

Mă cuprind halucinant.

Murmurul sublim

În sol minor

Naște pesimism congenital.

Cor cu flaut

Trezește dorințe instinctuale.

Hohot de plâns copleșește

Sentimente erodate

De flori sterpe adăpate.

Canon de cântec de belcanto,

Uvertură de umbelă,

Acompaniază-orchestra

De tonalitate minoră.

Notele lui Mozart

Capătă viață ca Pasărea Pheonix

Din castele ruinate

Bântuite de fantome muzicante.

Bolnav de frumoasă!

Dulcinee, frumoasă coz!

Încă-ți împletești

În părul aurit de povara gândurilor

Mândre flori de rosmarin

Și la piept îți pui parfum

Din preamăritul crin.

Plutești spre Poarta Taenarului

În ritm esopic, capricios.

Vântul îți saltă farmecul

De îmbrăcăminte răvășită,

De îndrăzneli perfide

Și-ngăduinți nedemne.

Porți jugul rațiunii

Și crești în năzuinți înalte.

Și pe rug de flăcări suit

Pe crin deschis, arzi în tăcere.

Dulce otravă pe buze te-a atins,

Că nici Avicenna persanul,

Nu-ți poate vindeca amarul.

Flori Anamnesis pe lac cresc colosal

Dar totul pare clarobscur

În veacul desfrânat.

Dulce jale răsună în palate.

Frumoasa din Lammermoor

O zână vâslea

Cu seducție-ntr-o luntre

Cu viteză flamboaiantă.

Zâna înveșmânta

Pâclă deasă de taine

Sub rochia în stil Empire.

Și vâslea spre coline ciliene,

Iar apa se repezea spre luntre

Cu agresivitatea unei baracude.

Hotar de pajiște-nflorită

Îi umeziră ochii zânei.

Margarete salutau din minarete.

Maci înalți pe piedestal

Dansau nebuni pe-un retablu.

Egoism lacom

Ești comoara mea.

Te-am ascuns adânc

Pe fundul Oceanului Pacific,

Printre fire de nisip,

Sub pleoapă-adormită

De scoică antică.

Departe de ochiul lumii.

Sunt bogată și egoistă.

Nu vreau să guste

Nimeni din nectar

Adormit pe buzele tale.

Nu vreau să privească

Nimeni strălucirea

Safirelor ochilor tăi.

Nu vreau s-asculte

Nimeni vocea blândă

Emisă de glăsciorul tău.

Sunt egoistă!

Iubesc eul tău.

El e singurul care

A trezit în mine

Dorința adormită

De a așterne emoții

Sub rază de suflet

Pe file de hârtie.

Curaj

Privesc pe fereastră

Și ating cu degete firave

Aburul depus pe sticlă.

Parcă-ți văd chipul

În ochi de stele,

În cuib de rândunele.

Dar nu-ndrăznesc

Să-ți prind buzele

În mâini, să le sărut.

Mi-e teamă...

Iubesc curajul gandului

Pe care nu-l am...

Armonică

Un arbore pletos și vechi

Cântă melodii răgușite,

Suprarealiste din glas de flaut.

Ecoul cântă utopia

Fericirii împlinite

Pe un petec de pământ.

Un spic de grâu îșî

Mlădie trupul până

Dansul intră-n colaps.

Cântec de nenufar

Adoarme peste zări zvelte

Cuprinse în vrajă și-n mister.

Margarete ascultă romanțe

În barca plină de secară.

În depărtări răsună lin

Miros de anason și de ghimbir.

Mesteceni își împletesc ramurile

Pe roata olarilor.